O rețea de calculatoare (engleză: computer network)
leagă între ele o mulțime mai mică sau mai mare de calculatoare, astfel încât un calculator poate accesa datele, programele și facilitățile sau resursele unui alt calculator conectat la aceeași
rețea. De obicei este nevoie desigur și de măsuri de
restricție/siguranță a accesului.
Metodele de conectare sunt în continuă dezvoltare
și deja foarte diverse, începând cu tot felul de cabluri metalice și de fibră
optică, chiar submarine, și terminând cu legături fără fir prin unde radio cum ar
fi Wi-Fi, WiMAX sauBluetooth, prin raze infraroșii ca de
ex. IrDA sau prin intermediul sateliților de
telecomunicații.
La rețelele moderne de telefonie, radio, televiziune ș.a.
informațiile de transmis originale sunt mai întâi digitalizate (transformate în
date) și apoi transmise tot prin rețele de calculatoare și/sau Internet, deoarece acestea oferă mari avantaje față de rețelele analogice
tradiționale respective.
Există rețele de calculatoare centralizate și
descentralizate. Printre rețelele descentralizate se numără ca
exemplu rețelele ARPAnet, Metanet și Freenet.
Topologia (structura) unei rețele rezultă din modul de conectare a
elementelor rețelei între ele. Ea determină și traseul concret pe care circulă
informația în rețea "de la A la B". Principalele
tipuri de topologii pentru rețelele LAN sunt:
·
topologia Bus (înseamnă magistrală) -
are o fiabilitate sporită și o viteză mare de transmisie;
·
topologia Ring (inel) - permite ca
toate stațiile conectate să aibă drepturi și funcțiuni egale;
·
topologia Star (stea) - oferă o
viteză mare de comunicație, fiind destinată aplicațiilor în timp real.
Rețelele mai mari prezintă o topologie formată dintr-o combinație a acestor
trei tipuri.
Rețelele de calculatoare pot fi clasificate și după tehnlogia care este
folosită pentru a conecta dispozitive individuale din rețea, cum ar fi fibră
optică, Ethernet, Wireless LAN (din engleză și înseamnă "fără fir"),
HomePNA sau Power line.
Metodele de conectare sunt în continuă dezvoltare și deja foarte diverse,
începând cu tot felul de cabluri metalice și de fibră optică, cabluri
submarine, și terminând cu legături prin radio cum ar fi Wi-Fi sau Bluetooth,
prin raze infraroșii (IrDA) sau chiar prin intermediul sateliților.
Foarte răspândită este metoda Ethernet, termen care
se referă la natura fizică a cablului folosit și la tensiunile electrice ale
semnalului. Cel mai răspândit protocol de comunicare în rețelele Ethernet se
numește CSMA/CD ("Carrier Sense Multiple Access / Collision Detection").
Dacă sunt utilizate undele radio, atunci rețeaua se numește rețea fără fir
(engleză: wireless).
"HomePNA" este un sistem de conectare între ele a
calculatoarelor și aparatelor "inteligente" dintr-o locuință, bazat
pe fire normale de telefon sau cablu normal de televiziune.
În fine, sistemul "Power line communication" (PLC) se
bazează pe rețeaua de curent electric, atât cea de înaltă cât și cea de joasă
tensiune, care practic ajung la orice loc din lume.
Rețelele de calculatoare mai pot fi clasificate în funcție de relațiile
funcționale care există dintre elementele unei rețele, ca de exemplu: Active
Networking Architecture, Client-Server Architecture și Peer-to-peer
(workgroup) Architecture.
O altă clasificare funcțională folosește termenii:
·
Storage Area
Network (SAN) - o rețea dedicată
interconectării eficiente a dispozitivelor de stocare a datelor
·
Network
Attached Storage (NAS) - dispozitive de
stocare concepute pentru a fi atașate nu la câte un calculator particular din
rețea, ci direct la rețea, putând astfel fi puse la dispoziția tuturor
calculatoarelor rețelei.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu