Criterii de clasificare:
- tipul unităţii centrale de prelucrare (UCP);
- cantitatea de memorie internă pe care microprocesorul o poate utiliza;
- capacitatea de stocare a memoriei auxiliare;
- viteza perifericelor de ieşire;
- viteza de prelucrare – exprimată în MIPS (Millions of Instructions Per Second);
- numărul utilizatorilor care pot avea acces la calculator în acelaşi timp;
- costul sistemului.
- tipul unităţii centrale de prelucrare (UCP);
- cantitatea de memorie internă pe care microprocesorul o poate utiliza;
- capacitatea de stocare a memoriei auxiliare;
- viteza perifericelor de ieşire;
- viteza de prelucrare – exprimată în MIPS (Millions of Instructions Per Second);
- numărul utilizatorilor care pot avea acces la calculator în acelaşi timp;
- costul sistemului.
Supercalculatoare
Includ
de obicei resurse hardware sau software deosebite, de ordinul a sute sau mii de
procesoare care lucrează în paralel. Rezultă astfel o putere de calcul
impresionantă (poate executa peste 1,8 miliarde de operaţii pe secundă),
datorată si faptului că se utilizează tehnologii aflate la limita
posibilităţilor actuale, în condiţiile în care preţul nu este factorul
principal în construcţia lor. Principalele aplicaţii sunt în domeniul militar,
al cercetării ştiinţifice, industria aeronautică şi spaţială. Preţul unui supercalculator este însă pe măsură, fiind
exprimat în general în milioane de dolari. O abordare mai recentă se axează pe utilizarea sistemelor distribuite (bazate pe reţele de calculatoare) pentru a obţine
performanţe comparabile, dar la un preţ cu un ordin de mărime mai mic.
Mainframe
Reprezintă un tip de calculator de asemenea de mare
putere, dar nu la acelaşi nivel cu supercalculatoarele. Sunt utilizate cel mai
adesea pentru gestiunea bazelor de date de dimensiuni foarte mari, precum şi a
altor aplicaţii asemănătoare, care necesită o capacitate de stocare foarte mare
şi o interacţiune puternică cu un număr mare de utilizatori, concretizată
printr-un volum foarte mare de comunicaţii de date. De asemenea, se pot folosi
şi la efectuarea de calcule ştiinţifice de o complexitate mai redusă decât în
cazul supercalculatoarelor.
Minicalculatoare
(Servere)
Sunt calculatoare care au rolul de a pune la
dispoziţia altor sisteme de calcul diverse resurse (capacitate de stocare,
putere de calcul, informaţii de un anumit tip), de obicei prin intermediul unei
reţele de calculatoare. Fiind destinat să servească de obicei un număr mare de
cereri în
paralel, serverul trebuie să aibă la rândul său o putere de calcul considerabilă.
Microcalculatoare
(staţii de lucru, personal computers / sisteme desktop, laptop)
Reprezintă tipul de calculator care utilizează un
microprocesor ca unitate centrală de prelucrare (UCP) şi care poate fi folosit
numai de către o singură persoană la un moment dat.
-
Staţiile de lucru (workstations) sunt destinate lucrului individual, dar sunt
proiectate pentru a rula aplicaţii profesionale, de complexitate mare, cum ar
fi: grafică 3D, prelucrări audio si video, aplicaţii de tip CAD sau GIS,
prelucrări de date numerice, etc.
-
Sistemele desktop intră în categoria calculatoarelor personale,
care pot fi folosite pentru aplicaţii de birou (editare de texte, calcul
tabelar, baze de date de dimensiuni reduse etc.) sau pentru jocuri. Sunt în
principiu cele mai ieftine calculatoare si din acest motiv cele mai accesibile
publicului larg.
- Laptop, notebook, netbook sunt termeni care desemnează calculatoarele personale portabile. Acestea au la bază aceleaşi principii şi tehnologii ca
şi sistemele desktop. Diferenţa constă
în miniaturizarea echipamentelor şi accentul pus pe mobilitate. Un computer mobil are dimensiuni şi greutate reduse si
poate funcţiona un timp (câteva ore) cu ajutorul bateriilor, fără alimentare de
la reţeaua electrică. Ţinta principală a acestei categorii de sistem o
reprezintă în principal mediul de afaceri, dar şi alte zone pentru care
mobilitatea este esenţială.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu