MEMORII INTERNE

                       MEMORII INTERNE

Memoria internă este cea mai  importantă componentă fizică a unui calculator prin intermediul căreia se pot  aprecia performanţele unui calculator. Memoria internă este unitatea funcţională a unui calculator destinată păstrării permanente sau temporare a programelor şi a datelor necesare utilizatorului sistemului de operare.

Memoria internă a unui calculator este caracterizată de doi parametri:

ü  Dimensiunea, cu cât memoria este mai mare, cu atât performanţele calculatorului sunt mai bune. Dimensiunea se exprimă în Mbytes (minim 16 Mbytes)

ü  Timpul maxim de răspuns – reprezintă timpul necesar procesorului pentru a citi sau scrie date. Valoarea acestui parametru este de 70 ns. Calculatorul este ca atât mai rapid cu cât această valoare este mai mică.

În funcţie de modul în care se face accesul la memorie, în configuraţia unui sistem de calcul există două tipuri de memorie:

Ø Memorie RAM, (random access memory)

Ø Memorie ROM, (read only memory)

Memoria RAM

Este un spaţiu temporar de lucru unde se păstrează datele şi programele pe toată durata execuţiei lor. Este memoria volatilă a calculatorului. Datele şi programele vor fi şterse din memorie la închidere calculatorului.

Memoriile RAM pot fi statice, SRAM şi dimanice, DRAM, în funcţie de circuitele din care sunt implementate.

Fizic, memoria RAM este formată din elemente care prezintă două stări stabile, reprezentate convenţional prin numerele 0 şi 1 numite biţi sau cifre binare.

Memoria RAM este construită din milioane de perechi de tranzistori şi condensatoare, dispuse pe rânduri şi coloane sub formă de matrice.

Accesul la memorie se realizează la nivelul unui grup de biţi denumit celulă sau locaţie de memorie. Fiecărei locaţii de memorie îi este asociată o adresă, care identifică în mod unic aceea locaţie.

Numărul de biţi care se poate memora într-o locaţie de memorie reprezintă lungimea cuvântului de memorie.

Numărul total de locaţii de memorie reprezintă capacitatea memoriei şi se exprimă de regulă în octeţi.

Memoria ROM

Este memoria nevolatilă a calculatorului. Acest tip de memorie nu se şterge la închiderea calculatorului.

Memoria ROM permite utilizatorului citirea unor date înscrise în această memorie de constructorul calculatorului. Programele aflate în memoria ROM sunt livrate odată cu calculatorul.

Memoria ROM este scrisă o singură dată, de obicei la fabricarea calculatorului. Acest tip de memorie nu poate fi rescrisă ori ştearsă.

Memoria ROM este în general utilizată pentru a stoca BIOS-ul (Basic Input Output System) unui PC. Odată cu evoluţia PC-urilor acest timp de memorie a suferit o serie de modificări care au ca rezultat rescrierea/arderea “flash” de catre utilizator a BIOS-ului. Scopul, este de a actualiza funcţiile BIOS-ului pentru adaptarea noilor cerinţe şi realizări hardware, ori chiar pentru a repara unele imperfecţiuni de funcţionare.

Există o multitudine de memorii ROM programabile (PROM-Progamable Read Only Memory-, EPROM-Electricaly Eraseable Programmable Read Only Memory-, etc) prin diverse tehnici.

Componenta ROM-BIOS este livrata de catre firma producatoare a calculatorului in memoria ROM a sistemului de calcul. Imediat ce se porneste sistemul intra in lucru o rutina a acestei componente.Ca regula generala ROM-BIOS egalizeaza toate diferentele constructive ale sistemului de calcul fata de conventiile DOS.